Studiu de comparabilitate in baza de date Amadeus

5 puncte potențial nevralgice în pregătirea unui studiu de comparabilitate în baza de date Amadeus

articol publicat în 27 aprilie 2017

În cadrul unui studiu de comparabilitate efectuat în baza de date Amadeus se determină marjele de profit din exploatare (rezultat din exploatare raportat la cheltuieli din exploatare sau la venituri din exploatare) ale unor companii independente care desfășoară activități similare cu activitățile desfășurate de una din părțile afiliate în cadrul tranzacției intra-grup care este testată.

Studiu de comparabilitate in baza de date AmadeusScopul final al studiului de comparabilitate în baza de date Amadeus este de a oferi o referință cu privire la marjele de profit din exploatare obținute de părți independente din tranzacții cu alte părți independente.

Deși pregătirea unui studiu de comparabilitate implică folosirea unor strategii de căutare bine definite trebuie reținut că orice studiu de comparabilitate în baza de date Amadeus se poate transforma din „instrumentul cheie” în punctul slab al dosarului prețurilor de transfer.

Astfel, în cele ce urmează sunt prezentate cinci aspecte frecvent ignorate în pregătirea studiilor de comparabilitate in baza de date Amadeus. Aceste aspecte trebuie urmărite pentru a evita situațiile mai puțin plăcute în care autoritățile fiscale nu sunt de acord cu studiul de comparabilitate pregătit în baza de date Amadeus.

1. Efectuarea studiului de comparabilitate direct la nivelul Uniunii Europene și nu la nivelul României

Conform legislației de prețuri de transfer din România, indiferent de partea testată (societate locală sau nu) analiza de comparabilitate va avea în vedere criteriile teritoriale în următoarea ordine: național, Uniunea Europeană, paneuropean, internațional.

Având în vedere acest lucru, în cazul în care studiul de comparabilitate nu este efectuat la nivel național, autoritățile fiscale vor dori să vadă în cadrul dosarului prețurilor de transfer dovezi legate de faptul că întâi analiza s-a realizat la nivel național si că nu au fost identificate comparabile, motiv pentru care s-a realizat analiza la nivelul Uniunii Europene. În cazurile în care aceste dovezi nu sunt prezentate în cadrul dosarului prețurilor de transfer, și nici nu se pot furniza ulterior la cererea autorităților fiscale, este posibil ca întreaga analiză să fie invalidată.

Un exemplu concret des întâlnit în practică este reprezentat de utilizarea în dosarul prețurilor de transfer al companiei locale a studiilor de comparabilitate efectuate la nivelul companiei mamă a grupului situată într-o altă țară. Aceste studii de comparabilitate sunt în cele mai multe cazuri făcute la nivelul Uniunii Europeane și nu este realizată o analiză pentru identificarea unor comparabile la nivel național.

2. Nedocumentarea sau documentarea insuficientă a procesului de selecție calitativă a comparabilelor selectate din baza de date Amadeus

Utilizarea unor criterii cantitative de căutare adecvate în baza de date Amadeus constituie o condiție necesară, dar nu suficientă în construirea unui studiu de comparabilitate solid.

Astfel, fiecare societate potențial comparabilă ce a îndeplinit criteriile cantitative folosite în baza de date Amadeus trebuie supusă ulterior unui proces de selecție calitativă care în cele mai multe cazuri presupune folosirea de informații disponibile public și care nu sunt disponibile în baza de date Amadeus (e.g. tipurile de produse și servicii oferite de companii, tipurile de funcții asumate de companii etc.).

În cazul în care, autoritățile fiscale vor contesta motivele respingerii sau acceptării anumitor comparabile, trebuie să puteți aduce contra-argumente prin care să susțineți acceptarea sau respingerea acestora. Dacă nu se pot aduce contra-argumente, există riscul ca autoritățile fiscale să solicite sau să refacă cu resurse proprii studiul de comparabilitate, și în funcție de situație, chiar să ajungă la concluzii complet diferite.

3. Selectarea unor comparabile „necomparabile” din punct de vedere al tipurilor de produse, servicii, funcții, riscuri sau active

Dincolo de efectuarea unui proces de selecție calitativă și documentarea corespunzătoare a acestuia, în cazul companiilor selectate drept comparabile, de multe ori este posibil să se accepte compromisuri (uneori majore) în diferențele dintre tipurile de produse, servicii, funcții, riscuri sau active (așa cum este acceptat de altfel și in Liniile Directoare OECD).

Cu toate acestea, din experiența practică, de cele mai multe ori se pot efectua studii de comparabilitate al căror rezultat să fie un set de comparabile omogene și fără compromisuri majore în diferențele dintre tipurile de produse, servicii, funcții, riscuri sau active. Bineînțeles că pentru a pregăti un astfel de studiu este nevoie de multe reiterări și multe simulări care de cele mai multe ori presupun ore sau zeci de ore de muncă.

Un foarte bun indicator pentru a verifica în ce măsură studiul de comparabilitate reflectă  marjele de profit din exploatare ale companiilor implicate în activități similare este efectuarea unei comparații între rezultatele studiului (intervalul de comparare: intervalul dintre cuartila inferioară și cuartila superioară) și marjele din exploatare ale unor concurenți cu activități similare.

4. Intervalele de comparare excesiv de permisive

Metoda marjei nete (cea în care sunt folosite studiile de comparabilitate) derivă din teoria economică conform căreia companiile ce activează în același sector de activitate, în condiții economice și de concurență comparabile tind ca după un anumit timp să atingă un nivel similar al marjelor de profit.

Prin urmare, conform aceleiași teorii, companiile rezultate din studiul de comparabilitate ar trebui să aibă în medie marje de profit similare, ceea ce ar conduce implicit la un interval de comparare restrâns.

Astfel, trebuie acordată o atenție sporită în situația identificării unor intervale de comparare prea permisive „ca să fie adevărate”, situație ce contravine teoriei economice ce stă la baza metodei marjei nete și adesea poate indica desconsiderarea anumitor elemente în pregătirea studiului de comparabilitate. Pentru a identifica acele intervale de comparare prea permisive, similar cu ce am menționat mai sus, este util să ne uităm la marjele de profit ale concurenților.

5. Compararea unor indicatori de profitabilitate diferiți

După identificarea unui eșantion de companii comparabile în cadrul unui studiu de comparabilitate, se calculează marjele de profit din exploatare pentru companiile comparabile. Pentru calculul acestor marje, sunt utilizați indicatori din baza de date Amadeus, care sunt de fapt valori preluate din conturile de profit și pierdere ale companiilor.

Important de menționat este că, în cazul unei analize de prețuri de transfer se analizează fiecare tranzacție în parte și nu entitatea în ansamblu.

Astfel, în cazurile în care partea testată desfășoară multiple activități, este nevoie să se efectueze o segregare a contului de profit și pierdere. În efectuarea acestei segregări trebuie acordată o atenție sporită modului de alocare a cheltuielilor și veniturilor pentru a evita situațiile în care modul de calcul al indicatorului de profitabilitate obținut de partea testată diferă semnificativ de modul de calcul al indicatorului de profitabilitate determinat pe baza informațiilor din baza de date Amadeus. Și bineînțeles, este de dorit evitarea  unor surprize neplăcute ce ar putea apărea în cadrul unui control fiscal amănunțit.

În concluzie, în contextul sofisticării metodelor de analiză folosite de inspectorii fiscali, recomandăm mai multă prudență în pregătirea și prezentarea studiilor de comparabilitate care pot fi în anumite situații contestate și se pot transforma din „instrumentul cheie” în punctul slab al dosarului prețurilor de transfer.

ARHIVĂ NOUTĂȚI ȘI PUBLICAȚII

SOLICITĂ O OFERTĂ DE PREȚ

Vă rugăm completați formularul de mai jos și o să revenim către dumneavoastră în cel mai scurt timp posibil!

TOP