Ajustări de prețuri de transfer record în 2020 – 2 miliarde de lei
articol publicat în 20 februarie 2021
În contextul unei puternice intensificări a activității de inspecție fiscală, autoritățile fiscale dovedesc că analizele de risc efectuate dau rezultate – chiar și într-un an fără precedent cum a fost anul 2020.
Recordul administrației fiscale – analiza ultimilor 10 ani
În urma controalelor fiscale finalizate în anul 2020, inspectorii fiscali au efectuat ajustări de prețuri de transfer de aproximativ 2 miliarde de lei, potrivit unui raport privind situația macroeconomică pe anul 2021 publicat de Ministerul Finanțelor. Aceste ajustări reprezintă veniturile suplimentare ce ar fi trebuit înregistrate și impozitate de companii dacă tranzacțiile ar fi fost desfășurate la valoare de piață.
Dat fiind faptul că, în ultimii ani, numărul de inspecții fiscale în care au fost solicitate dosare de prețuri de transfer s-a intensificat vertiginos, în 2020 am asistat la ajustări record de 2 miliarde de lei pentru care s-au perceput impozite si accesorii suplimentare de 158,2 milioane lei.
În desfășurarea controalelor fiscale, ANAF s-a axat în ultimii ani pe industrii cu rulaje mari, precum oil&gas, agribusiness, telecomunicații, retail, bănci și asigurări. Acum, în 2020, Fiscul a ajuns la companiile din e-commerce și industrii auxiliare (e.g. curierat) dar și la companii din industriile construcțiilor și materialelor de construcții.
Reamintim că, încă de la începutul anului 2019, Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) și ANAF au inițiat o colaborare pentru identificarea contribuabililor cu risc fiscal crescut. Pe viitor, este de așteptat ca aceste inițiative, cu reale rezultate deja, să eficientizeze chiar și mai mult controalele de prețuri de transfer, permițând inspectorilor fiscali să verifice mai mulți contribuabili cu aceleași resurse.
Deschidere crescută către acordurile de preț în avans
În vederea diminuării riscurilor de prețuri de transfer, tot mai mulți contribuabili apelează la acorduri de preț în avans, prin care pot obține, înainte de a desfășura tranzacții intra-grup, aprobarea ANAF că metodologia pe care vor să o folosească pentru determinarea prețurilor de transfer este în conformitate cu legislația. Acest lucru este susținut și de datele comunicate de ANAF, care arată că în prima jumătate a anului 2020, respectiv anul 2019 au fost emise 12 acorduri de preț în avans, în timp ce în perioada 2014-2018 au fost emise în total 19 acorduri de preț în avans.
Astfel, este de așteptat ca în perioada următoare numărul de contribuabili care vor aplica pentru obținerea de acorduri de preț în avans să crească atât pe fondul numeroaselor schimbări legislative în plan local și mai ales în plan internațional, cât și a incertitudinii create de aceste schimbări, dublată de contextul post-pandemic.
Obligații vechi și noi pentru evitarea mutării profiturilor
Pentru a descuraja mutarea de profituri de către multinaționale la nivel internațional, autoritățile au adoptat în ultimii ani o serie de măsuri, precum:
- introducerea obligativității de raportare a schemelor transfrontaliere de optimizare fiscală – renumitul DAC6. Reamintim că, la începutul anului 2021, o primă variantă a ghidul și formularul de raportare a fost publicată de către autorități, termenul de raportare fiind 28 februarie 2021.
- obligativitatea grupurilor multinaționale cu cifra de afaceri consolidată de peste 750 milioane EUR de a pregăti un raport pentru fiecare țară în parte (Country by Country Reporting). Acest raport reflectă în ce măsură companiile din grup rezidente în țări cu cote de impozitare favorabile obțin profituri mai mari decât alte companii din grup rezidente în țări cu cote de impozitare nefavorabile;
- pachetul de măsuri BEPS („Base Erosion and Profit Shifting”), dintre care o parte au fost preluate în Liniile directoare privind preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) în 2017 (Liniile Directoare OCDE completează legislația de prețuri de transfer din România).
Dosarul prețurilor de transfer – prima linie de apărare împotriva ajustărilor fiscale
Societățile care derulează tranzacții cu părțile afiliate trebuie, pe de o parte să se pregătească pentru inspecții de prețuri de transfer din ce în ce mai stricte, iar pe de altă parte să analizeze și să pregătească o strategie de diminuare a riscurilor survenite în urma modificărilor curente și viitoare a legislației de prețuri de transfer, atât locale, cât și internaționale.
Potrivit reglementărilor în vigoare, firmele care fac parte din categoria marilor contribuabili și care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate, cu o valoare totală anuală egală sau mai mare decât un anume prag de semnificație, au obligaţia întocmirii anuale a dosarului preţurilor de transfer, până la data de 25 martie a fiecărui an, termenul limită pentru transmiterea declarației privind impozitul pe profit.
Companiile nu trebuie să depună dosarul la autoritățile fiscale, însă trebuie să îl aibă pregătit și să îl poată prezenta, la solicitarea organelor de inspecție fiscală. În același timp, companiile încadrate în categoria contribuabililor mici și mijlocii care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate cu o valoare totală anuală, mai mare sau egală cu oricare din pragurile de semnificaţie, au obligația întocmirii şi prezentării dosarului preţurilor de transfer numai în cadrul unei acţiuni de inspecţie fiscală, la solicitarea organului fiscal, și nu an de an, ca în cazul companiilor mari.
Dosarul prețurilor de transfer este documentația întocmită de companii pentru a justifica prețurile din tranzacțiile cu părțile afiliate (adică persoanele rezidente și nerezidente parte a aceluiași grup) și conține informații privind grupul din care contribuabilul face parte, dar și informații despre contribuabil / plătitor.
