Raport executiv cu privire la multitudinea de aspecte privind taxarea internațională despre care se discută aproape în fiecare zi și despre cele care ne impactează deja în viața de zi cu zi

articol publicat în 21 iulie 2021

De unde am plecat

Discuțiile și tentativele de restructurare a sistemului de taxare internațională s-au intensificat treptat începând cu anul 2011, odată cu anunțurile privind inițiativele OECD de dezvoltare a planului BEPS (”Base Erosion and Profit Shifting”) și respectiv cu lansarea în dezbatere publică la nivelul UE a deja celebrului concept CCCTB (”Common Consolidated Corporate Tax Base”).

Dacă în ceea ce privește planul BEPS, putem afirma nu numai că acesta a fost publicat de OECD, ci mai mult decât atât aproape fiecare măsură din acest plan a fost abordată și la nivel practic tot de OECD iar ulterior implementată și la nivel de UE chiar dacă într-o formă mai mult sau mai puțin modificată, în ceea ce privește planul CCCTB de la nivelul UE se pare că nu au existat mijloacele necesare pentru a agrea o formă de implementare a acestui concept și deocamdată pare că aceste discuții nu mai merg mai departe.

Măsurile implementate până acum au contribuit la prevenirea mutării profiturilor dar nu într-un mod decisiv și material

Dintre măsurile implementate până la acest moment și derivate din planul BEPS amintim în acest articol de raportările Country by Country Reporting și respectiv de raportările DAC6 al căror rol este doar de transparentizare a informației sau de măsurile privind limitarea deducerilor la dobânzi care deși au un rol practic acesta este totuși destul de limitat când vine vorba de combaterea mutării profiturilor în mod real și monetar.

Cu toate acestea, chiar dacă aceste măsuri s-au dovedit a nu avea caracteristicile unor instrumente care să împiedice real mutarea profiturilor, raportările DAC6 și CbCR sunt cu siguranță instrumente care pot ajuta guvernele din UE și întreaga lume să înțeleagă mai bine fenomenul alocării profiturilor între state și cel mai probabil au „forțat” să se așeze la masa negocierilor acele guverne care până acum refuzau să facă acest lucru.

Taxarea serviciilor digitale este prima măsură care are un efect monetar real semnificativ, dar și o poveste cu tâlc

În același plan BEPS amintit mai devreme, o altă acțiune (mai precis acțiunea 1) adresa problematica taxării noii economii care se digitalizează și în prezent pe zi ce trece într-un ritm parcă din ce în ce mai alarmant. Fiind un subiect atât de complex, această acțiune din planul BEPS a rămas și printre ultimele la care OECD să vină cu o soluție practică general acceptată.

Având în vedere că soluția la subiectul taxării economiei digitale a întârziat să apară de la OECD, UE a început să lucreze la propria legislație cu privire la taxarea serviciilor digitale adică în principal serviciile legate de servire publicitate online (e.g. Google Ads), vânzarea de date despre utilizatori (e.g. Facebook, Google) sau operarea de platforme marketplace prin care terțe părți tranzacționează bunuri / servicii (e.g. Ebay, Amazon Marketplace, Envato).

Și pentru că nici UE nu a reușit să avanseze prea repede măsuri concrete cu privire la taxarea acestor servicii digitale, între timp multe state membre deja și-au luat soarta în propriile mâini și au implementat forme proprii de taxare unilaterală a acestor servicii digitale, cel mai vocal dintre acestea fiind Franța.

Între timp la nivelul UE se ajunsese până în luna iulie 2021 la o formă draft de directivă privind taxarea serviciilor digitale, dar aici povestea se complică pentru că OECD a anunțat că 130 de state au ajuns la un consens cu privire nu numai la taxarea acestor servicii digitale (ca parte din acțiunea 1 a planului BEPS) dar ca un fel de bonus și cu privire la un mecanism de forțare a tuturor statelor să impună o rată minimă de impozit pe profit de 15%.

La momentul acestui anunț al OECD, UE a anunțat stoparea temporară a planului de a oficializa draft-ul de directivă privind taxarea serviciilor digitale până la momentul când OECD va reuși să impună aceste noi măsuri despre care discutăm în continuare în detaliu… deci deocamdat[ putem încă să stăm liniștiți cel puțin 1 – 2 ani.

Planul OECD de revoluționare a fiscalității internaționale are premisele de a fi transpus în practică

Așa cum menționam mai devreme, plecând inițial de la adresarea problemei taxării economiei digitale prin acțiunea 1 a planului BEPS, OECD a făcut în luna iulie 2021 anunțul conform căruia 130 de state au ajuns la un consens cu privire la implementarea unui mecanism de taxare globală format din doi piloni:

Pilonul I

• deși acesta a fost gândit inițial doar pentru adresarea economiei digitale, în cele din urmă el se aplică companiilor din orice domeniu de activitate dar de anumite dimensiuni;
• aplicabil doar grupurilor cu o cifră de afaceri consolidată de peste 20 miliarde EUR;
• presupune că acestea să realoce 20-30% din profitul excedentar unei rate de profit globale de 10% către statele în care se fac vânzările grupului;
• exemplu practic: presupunem că Amazon obține global o rată de profit de 23%, rata de profit excedentară ratei de 10%, adică 13% în cazul de față, se va aloca în proporție de 20-30% între statele în care Amazon realizează vânzările;
• vedeți aici o listă de companii din România ce ar putea fi impactate de noile măsuri propuse de pilonul I.

Pilonul II

• acest pilon are în esență aproximativ același scop cu conceptul eșuat de CCCTB de la nivelul UE;
• aplicabil grupurilor cu cifra de afaceri consolidată de peste 750 milioane EUR;
• presupune ca dacă o filială plătește o rată efectivă de impozit pe profit mai mică de 15%, diferența între rata efectivă și rata minimă va fi taxată de statul în care este rezidentă compania mamă (mecanism denumit top-up tax);
• exemplu practic: presupunem că Amazon SUA este compania mamă a grupului Amazon iar Amazon Irlanda plătește în Irlanda o rată de impozit pe profit efectivă de 12,5% – SUA va primi dreptul de a taxa compania mamă cu această taxă top-up calculată ca diferență între rata minimă globală de 15% și rata efectivă plătită în Irlanda.

Aceste măsuri par o idee bună de compromis chiar dacă pot fi implementate cel mai devreme abia peste 2 ani.

Cu toate acestea, dacă în ce privește pilonul I lucrurile poate că ar fi mai simplu de implementat și destul de ușor de acceptat, în ceea ce privește pilonul II, există atât de multe aspecte incerte și atât de multe aspecte complexe încât pare greu de crezut că va fi implementat în forma actuală… asta ca să nu mai zicem de injustețea modalității de alocare a drepturilor de taxare suplimentară către țările care sunt sursă de grupuri multinaționale.

Avem însă o certitudine, OECD a demonstrat că are o putere mare de a găsi soluții general acceptabile atunci când vine vorba de aspecte de taxare internațională – aici având ca exemplu raportările Country by Country Reporting, DAC6, etc.

Având în vedere această reputație, nu putem spera decât că prin implicarea OECD se va ajunge la o soluție, și mai mult decât atât, că această soluție va fi diferită decât forma actuală și va fi echitabilă pentru toate statele și nu doar pentru statele deja dezvoltate… chiar dacă, sperăm noi, pilonul II din această soluție va prelua anumite concepte din planul eșuat CCCTB de la nivelul UE cu privire la alocarea bazei impozabile / taxelor suplimentare.

Astfel, nu putem decât să reținem că aspectele privind rata minimă de impozit pe profit și taxarea economiei digitale sunt acum poate puțin mai aproape de concretizare fiind gestionate de OECD dar mai este totuși o cale lungă până să ajungă să fie efectiv implementate în legislație.

Măsurile care ne afectează în prezent și la care trebuie să învățăm să ne conformăm între timp

Până una alta însă, trebuie să trăim în realitatea zilelor noastre și această realitate este că suntem deja încărcați din ce în ce mai mult de declarații peste declarații, de noi obligatii de raportare și mai ales de informări peste informări cu privire atât la modificările care chiar au au intrat în vigoare și care ne complică chiar în acest moment viețile și așa destul de complicate.

Știm astfel cert că încă de acum 5 ani de zile grupurile multinaționale cu cifra de afaceri consolidată de peste 750 milioane EUR au obligația de a depune raportările Country by Country Reporting (CbCR) iar filialele locale din România ale acestora au și ele obligația de a depune la ANAF o notificare. În acest sens, am pregătit o listă pe care dacă vă regăsiți, va trebui să completați notificarea CbCR și să mergeți să o depuneți la ANAF, dacă nu ați făcut deja acest lucru.

De asemenea, știm la fel de bine că în principal tot grupurile multinaționale și / sau consultanții acestora au începând cu 2020 obligația de a raporta la ANAF orice tip de tranzacție transfrontalieră care poate genera avantaje fiscale prin raportările DAC6.

Și chiar dacă în ceea ce privește raportările DAC6 lucrurile sunt atât de „în ceață” încât o mare parte din grupurile de companii au ales pur și simplu să ignore deocamdată acest subiect, trebuie ținut cont că întocmai acest lucru este posibil să ne fi adus în punctul în care numărul mic de raportări poate ridica semne de întrebare autorităților fiscale.

În concluzie

Deși suntem bombardați zilnic din ce în ce mai mult de tot felul de noutăți cu privire noi la modificări în scena fiscalității internaționale, așa cum am văzut, forma finală diferă de multe ori de planurile originale și chiar în anumite situații planurile nu se mai concretizează.

Așadar, deocamdată este bine să știm de toate aceste potențiale modificări dar cu siguranță că este prea devreme să ne gândim la cum ne vor impacta acestea având în vedere că nici măcar nu avem o imagine a modului în care acestea vor fi transpuse în practică, asta dacă vor fi transpuse.

Între timp, ar fi bine să facem tot ce ține de noi pentru a ne conforma în mod corespunzător obligațiilor de raportare CbCR și DAC6 care sunt în vigoare la acest moment.

Pentru viitor, nu putem decât să constatăm pe de o parte că legislația fiscală internațională concepută cu sute de ani în urmă este la momentul de față peticită pentru a face față noii economii iar pe de altă parte putem afirma că poate este nevoie de o reformare adevărată a întregii fiscalități internaționale și o simplificare care să ne facă viața tuturor mai ușoară.