Cum se calculează impozitul pe profit?
articol publicat în 21 octombrie 2020
Dezvoltarea sistemului fiscal la nivel național este influențată, în principal, de factori legislativi precum regimul politic, evoluția cotelor de impozitare sau metoda de calcul a surselor impozabile, dar și de factori economici, precum nivelul PIB sau deciziile autorităților privind destinația și modul de alocare al resurselor financiare naționale.
Una dintre principalele zone ale fiscalității pe care sistemul fiscal din România pune accent este impozitul pe profit. Cotele, sfera și normele de aplicare sunt cuprinse, în parte, în Codul Fiscal, acesta fiind revizuit și actualizat periodic.
Ce presupune impozitul pe profit?
Impozitul pe profit reprezintă o taxă datorată de persoanele juridice din România, cât și din străinătate, care desfășoară activități menite să genereze venituri pe teritoriul României, cu un sediu stabil.
Pentru contribuabili, acest impozit reprezintă, deci, un cost pentru desfășurarea activităților vizate.
Astfel, dacă contribuabilii care intră în sfera de aplicare al acestui impozit au obținut profit fiscal pe teritoriul României în intervalul de timp stabilit (în majoritatea cazurilor, un an), acestia vor datora statului o parte din acest profit, conform cotelor naționale stabilite.
Care este cota de impozitare?
Nivelul impozitului pe profit practicat în România se încadrează în media 
înregistrată la nivelul Uniunii Europene, cota generală de impozitare aplicată fiind de 16% asupra profitului înregistrat.
Cu toate că cele mai multe companii de pe teritoriul României au obligațiasă comunice profitul pe care îl înregistrează și din care se calculează taxa cuvenită, sunt și societăți care beneficiază de concesii tarifare sau scutiri de la achitarea acestui impozit.
Cu titlu de excepție, se aplică o cotă de impozitare de 5% asupra veniturilor înregistrate în cazul societăților care:
(i) prestează servicii aferente barurilor sau cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau care realizează activități în concordanță cu un contract de asociere;
(ii) și care realizează un profit mai mic decât 5% din veniturile realizate.
Care este cadrul legislativ care reglementează impozitul pe profit?
Codul Fiscal, Normele metodologice de aplicare, precum și Codul de procedură fiscală definesc:
(i) persoanele care au statutul de contribuabili;
(ii) sfera de aplicare;
(iii) normele generale de impozitare;
(iv) deducerile.
În sumar, Titlul II din Codul Fiscal (art. 13 – 46) este dedicat reglementării zonei impozitului pe profit, care cuprinde informațiile necesare cu privire la încadrarea acestui impozit în cadrul legislativ național.
Cine se află în postura de a plăti impozitul pe profit?
Conform Codului Fiscal, următoarele entități juridice se încadrează la calculul, declararea și respectiv plata impozitului pe profit:
(i) companiile cu capital românesc;
(ii) regiile autonome;
(iii) societățile, indiferent de forma de proprietate sau de organizare, inclusiv cele cu capital străin total sau parțial;
(iv) societăți cooperative sau agricole;
(v) instituții financiare și instituții de credit;
(vi) organizații sau asociații care au statul de entitate juridică.
Ce persoane juridice nu trebuie să plătească impozitul pe profit?
Printre entitățile juridice care nu intră sub obligația de a plăti acest impozit, menționăm:
(i) Trezoreria Statului;
(ii) instituțiile publice, exceptând activitățile economice pe care le poate realiza;
(iii) Academia Română și fundațiile aferente ei;
(iv) Banca Națională a României;
(v) Instituțiile religioase;
(vi) Fondul de garantare a depozitelor bancare, cel de compensare a investitorilor, cel de garantare a pensiilor private și cel de garantare a asiguraților, precum și alte organizații prevăzute în Codul Fiscal.
Cum se calculează impozitul pe profit?
În planul contabil românesc, rezultatul contabil este supus unor intervenții de prelucrare extracontabilă, pentru a se determina profitul impozabil sau pierderea fiscală
Desfășurarea oricărei activități economice este privită din două perspective, prin raportare la rezultat:
(i) ca rezultat contabil – mai exact, profitul brut, înainte de calcului impozitării;
(ii) ca rezultat fiscal – adică profitul impozabil.
Pentru a se determina impozitul pe profit, trebuie să se calculeze, în prim pas, rezultatul fiscal.
Modalitatea de calcul al acestuia este inițiată de diferența dintre veniturile și cheltuielile consemnate potrivit reglementărilor contabile. Din rezultatul acestei diferențe se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale, la care se adaugă apoi cheltuielile nedeductibile.
Este important să menționăm că la aplicarea acestor metode de calcul pentru determinarea rezultatului fiscal se iau în considerare și componentele asemănătoare veniturilor și cheltuielilor, precum și pierderile fiscale.
Prin urmare, rezultatul fiscal pozitiv este profitul impozabil. Dacă se înregistrează un rezultat fiscal negativ, acesta este considerat pierdere fiscală.
Plata impozitului pe profit poate fi efectuată anual sau trimestrial, termenul plății fiind același cu cel de depunere al declarației privind impozitul pe profit.
Care este formula impozitului pe profit?
Impozitul pe profit = 16% x (Venituri totale – Cheltuieli totale – Venituri neimpozabile – Deduceri fiscale + Cheltuieli nedeductibile)
Deși operațiile formulei sunt clare, dificultatea apare în identificarea corectă a elementelor similare veniturilor și cheltuielilor și includerea acestora în calcul. O astfel de omisiune poate conduce la discrepanțe semnificative de rezultat.
Aceste elemente asemănătoare veniturilor și cheltuielilor pot reprezenta, printre altele:
(i) diferențe avantajoase de curs valutar, ca urmare a evaluării creanțelor existente în evidența contabilă;
(ii) beneficii rezultate în urma vânzării sau anulării unor titluri de participare obținute sau recâștigate;
(iii) sume înregistrate în rezultatul final, care se deduc la calcul conform prevederilor art. 21 din Codul Fiscal.
Pentru a se putea determina rezultatul fiscal, contribuabilii au obligația să declare în registrul de evidență fiscală:
(i) veniturile impozabile înregistrate în anul fiscal vizat;
(ii) cheltuielile realizate pentru obținerea lor.
În acest registru, sunt evidențiate toate:
(i) veniturile și cheltuielile avute;
(ii) deducerile fiscale;
(iii) componentele similare veniturilor și cheltuielilor;
(iv) informațiile apărute în declarația fiscală, ca urmare a procesării datelor oferite de înregistrările contabile.
Modalitatea de completare a registrului de evidență fiscală este lăsată la latitudinea companiilor, pentru a putea ține cont de specificul activităților înregistrate de acestea.
În acest registru, datele se completează în ordine cronologică, în funcție de informațiile cuprinse și regulile cu privire la operațiunile fiscale. Registrul poate avea formă scrisă sau electronică.
Ce este dosarul prețurilor de transfer?
Un antreprenor, care are putere de decizie în mai multe societăți concomitent, își poate exercita controlul prin influențarea prețurilor la care acestea tranzacționează între ele, fie că vorbim de transferuri de bunuri, servicii sau capital.
În acest fel, prin influențarea veniturilor sau cheltuielilor înregistrate de aceste societăți – prin modificarea intenționată a prețurilor de transfer, nivelul impozitului pe profit achitat de fiecare firmă în parte fluctuează în mod direct proporțional.
Societățile care se află sub influența antreprenorului se numesc persoane afiliate și doar acestea intră sub incidența prețurilor de transfer. Pentru o încadrare corectă a acestora, art. 7 al Codului Fiscal prezintă definițiile relațiilor de afiliere.
Un exemplu prin care se pot observa efectele unor astfel de operațiuni este acela al cazului în care societățile afiliate înregistrează pierderi sau chiar inițiază procedura de insolvență, datorate influențării intenționate a prețurilor de transfer de către antreprenorul în cauză.
În astfel de situații, plata impozitelor la bugetul de stat se poate amâna sau micșora semnificativ.
Prin urmare, pentru a evita astfel de situații, este aplicat principiul valorii de piață. Se consideră că dacă tranzacțiile au fost derulate la o valoare conform celei practicate în piața liberă, între doua societăți care nu se află în relație de afiliere, atunci putem spune cu certitudine că astfel de influențe intenționate nu au fost exercitate.
Astfel, autoritățile fiscale au dreptul de a controla dacă prețurile la care au loc tranzacțiile între companiile aceluiași antreprenor sunt în concordanță cu acest principiu.
Documentul cu ajutorul căruia autoritățile fiscale din România pot verifica aceste prețuri, poartă denumirea de dosarul prețurilor de transfer, conținutul acestuia fiind reglementat de Anexa 3 din Ordinul 442/2016.
Contribuabilii mari, prin prisma tranzacțiilor cu valoare materială pe care le derulează, sunt obligați să pregătească în fiecare an dosarul prețurilor de transfer. În cazul acestora, această obligație apare doar dacă valorile operațiunilor comerciale pe care le desfășoară într-un an fiscal, depășesc:
a. 200.000 € – pentru dobânzile încasate de la sau plătite către societățile afiliate;
b. 250.000 € – pentru servicii primite de la sau prestate către societățile afiliate;
c. 350.000 € – pentru achizițiile de la sau vânzări de active corporale sau necorporale către societățile sale afiliate.
În cazul companiilor încadrate în categoria contribuabililor mici și mijlocii, precum și contribuabilii mari care nu depășesc pragurile de mai sus, autoritățile fiscale din România pot solicita întocmirea dosarului prețurilor de transfer numai în cazul inspecției fiscale.
În această categorie, intră companiile care efectuează operațiuni comerciale ale căror valori anuale depășesc:
a. 50.000 € – pentru dobânzile încasate de la sau plătite către societățile afiliate;
b. 50.000 € – pentru servicii primite de la sau prestate către societățile afiliate;
c. 100.000 € – pentru achizițiile de la sau vânzări de active corporale sau necorporale către societățile sale afiliate.
Indiferent de categoria de contribuabil din care societate face parte, este recomandabil ca acest dosar să fie pregătit și revizuit anual, având în considerare următoarele 2 aspecte:
(i) Termenele de prezentare a dosarului
În cazul unei inspecții fiscale, se minimizează posibilitatea de penalizare pentru neprezentare la timp sau prezentare incompletă a dosarului. Prin actualizare periodică, se asigură disponibilitatea și corectitudinea unui dosarul este complet.
În caz contrar, amenzile, fără a lua în calcul penalitățile de întârziere, pentru:
a. contribuabilii mari, pot atinge valori de până la 27.000 RON;
b. contribuabilii medii, de până în 14.000 RON;
c. contribuabilii mici, de până la 3.500 RON.
De reținut că valoarea penalității se reduce cu 50%, dacă plata se efectuează în maxim 48 de ore de la aplicarea ei.
(ii) Actualizări ale legislației sau a modelului de afaceri al contribuabilului
Actualizările periodice ale dosarului prețurilor de transfer permit companiilor să integreze schimbările legate de:
a. completări sau modificări apărute în legislația din domeniu;
b. condițiile de piață în care se desfășoară tranzacțiile;
c. specificitatea funcțională și de risc pentru societățile din cadrul grupului
d. noi operațiuni desfășurate între companiile afiliate;
e. politica de prețuri de transfer a grupului;
f. alte informații care pot conduce la o stabilire eficientă a prețurilor de transfer.
Cum se realizează plata impozitului pe profit?
Contribuabilii au posibilitatea de a plăti impozitul pe profit fie anual, fie trimestrial.
Indiferent de metoda de plată aleasă, aceștia trebuie să depună declarația 100, respectiv declarația 101 și să plătească valorea aferentă a impozitului la trezoreria ANAF unde acestea sunt înregistrate.
Ce se întâmplă dacă se declară un impozit greșit?
Erorile apărute în declararea și plata impozitului pe profit pot fi remediate cu ajutorul unui document rectificator tip declarație.
Această declarație trebuie depusă la sediul local al ANAF în raza căreia se află compania plătitoare de impozite, taxe și contribuții. Declarația se realizează în 2 exemplare (unul rămânând la unitatea fiscală, iar celălalt la contribuabilul plătitor).
Ce se întâmplă dacă nu se efectuează plata impozitului la timp?
Agenții economici care nu își îndeplinesc obligațiile de plată la timp sunt nevoiți să suporte și plata unor penalități de întârziere.
cestea sunt calculate pentru fiecare zi de întârziere de la termenul scadent, până în momentul plății sumei datorate.
Concluzii
Impozitul pe profit rămâne unul dintre cele mai importante instrumente în dezvoltarea nivelului de echitate fiscală în economia globală.
Declararea și plata corectă a acestuia scutește contribuabilii de problemele care pot apărea în relația cu autoritățile fiscale, precum și oferă beneficii comunităților din care contribuabilii fac parte prin stimularea bugetului de stat, folosit mai apoi pentru investiții la nivel național.
