Măsuri pe care contribuabilii le pot lua pentru a se proteja de noua generație de instrumente disponibile autorităților fiscale
articol publicat în 29 martie 2019
În cel de-al doilea semestru al anului 2020 ANAF va avea la dispoziție un nou instrument prin care va putea să facă o selecție de precizie a contribuabililor care încearcă să conceapă și să implementeze scheme de optimizare fiscală.
Acesta complementează alte două instrumente pe care autoritățile fiscale le au la dispoziție în prezent ca urmare a modificărilor legislative din ultimii ani și anume rapoartele pentru fiecare țară în parte și respectiv posibilitatea de a desfășura inspecții fiscale coordonate cu autorități fiscale din alte state membre UE.
Raportarea schemelor transfrontaliere de optimizare fiscală
Directiva 2018/822/UE introduce un nou cadru de transparentizare fiscală prin introducerea obligativității de raportare a schemelor transfrontaliere de optimizare fiscală care prezintă anumite caracteristici.
Astfel, persoanele care participă direct sau indirect la conceperea, comercializarea, organizarea sau gestionarea de scheme de optimizare fiscală (e.g. consultanții fiscali, avocații, contabilii, auditorii) dar și însăși contribuabilii vor avea obligația de a raporta schemele transfrontaliere de optimizare fiscală către autoritățile fiscale.
Aceste reguli vor intra în vigoare începând cu data de 01.07.2020, dar ca urmare a introducerii unei clauze retroactive, regulile se aplică începând cu data de 25.06.2018.
Mai departe, toate aceste informații cu privire la schemele transfrontaliere de optimizare fiscală vor fi schimbate în mod automat de către statul membru unde s-au depus, cu celelalte state membre.
În urma luării la cunostință a unor astfel de informații, autoritățile fiscale vor avea la îndemână un instrument eficace de a combate într-un mod eficient crearea de noi scheme transfrontaliere de optimizare fiscală ulterior datei de 25.06.2018. Concomitent, se urmărește identificarea lacunelor legislative care au permis utilizarea schemelor transfrontaliere de optimizare fiscală cu scopul final ca aceste lacune să fie treptat eliminate.
Important de reținut că indiferent de momentul când România va transpune textul directivei, vor fi raportabile schemele transfrontaliere de optimizare fiscală concepute, comercializate, organizate sau gestionate ulterior datei de 25.06.2018. România are obligația de a transpune textul directivei cel târziu în data de 31.12.2019.
Raportul pentru fiecare țară în parte
Raportul pentru fiecare țară în parte (Country by Country Report) este un tablou de bord centralizat cu poziția fiscală comparativă și alți indicatori financiari pentru toate companiile membre ale unui grup cu cifra de afaceri consolidată mai mare de 750 milioane EUR.
Acest instrument a fost introdus prin Directiva 2016/16/UE al cărei text a fost deja transpus în legislația națională și are scopul de a ajuta autoritățile fiscale să efectueze o evaluare a riscului pe care îl comportă o anumită entitate prin compararea cu ușurință a indicatorilor financiari ai acesteia cu indicatorii financiari ai celorlalte entități din cadrul grupului.
Spre exemplu, prin acest instrument, autoritățile fiscale pot identifica cazurile în care o anumită entitate din cadrul unui grup înregistrează pierderi timp în care companiile cu care aceasta tranzacționează și toate celelalte companii din cadrul aceluiași grup înregistrează profituri și pot astfel decide demararea unei inspecții fiscale.
Controale simultane coordonate efectuate de către autoritățile fiscale din Uniunea Europeană
Toate statele membre ale Uniunii Europene au transpus în legislațiile naționale textul Directivei 2011/16/EU în baza căruia autoritățile fiscale pot agrea să desfășoare simultan inspecții fiscale, fiecare pe teritoriul său, asupra uneia sau mai multor entități care prezintă un interes comun sau complementar (spre exemplu la companii din același grup).
În baza textului aceleiași directive, autoritățile fiscale implicate în controalele simultane pot realiza un schimb de informatii obținute în acest mod și prin coroborarea tuturor informațiilor pot face analize mai complexe ca niciodată.
Deși de la momentul publicării directivei până în prezent s-au desfășurat aproximativ 120 de astfel de inspecții fiscale coordonate, ca urmare a recomandărilor organismului care consiliază Uniunea Europeană cu privire la aspecte de prețuri de transfer, este de așteptat ca în perioada următoare să se demareze din ce în ce mai multe astfel de acțiuni de inspecții fiscale coordonate.
Ce strategii au contribuabilii la îndemână pentru a evita disputele cu autoritățile fiscale?
În trecut, atunci când controalele de prețuri de transfer erau mai puțin populare, autoritățile fiscale adresau întrebări la care contribuabilii răspundeau punctual, prin atașarea de documente și analize referitoare la tranzacțiile intra-grup.
Acest lucru se întâmpla deseori atunci când controlul de prețuri de transfer era efectuat asupra unei companii multinaționale, întrucât autoritățile fiscale nu aveau procedurile necesare să confirme întotdeauna informațiile furnizate de contribuabil și părțile sale afiliate erau situate în țări cu care schimbul de informații nu era posibil sau nu funcționa corespunzător.
Noua generație de instrumente de raportare și schimb de informații are o contribuție semnificativă la creșterea gradului de sofisticare a autorităților fiscale care în același timp declanșează din ce în ce mai des litigii de anvergură în zona prețurilor de transfer.
Astfel, grupurile de companii multinaționale sunt nevoite să investească resurse în noi strategii și în gândirea unor mecanisme de autoapărare adaptate noilor realități și care să le ajute să prevină începerea unor litigii cu autoritățile fiscale.
Utilizarea acordurilor de preț în avans ca instrument strategic
Acordul de preț în avans este actul administrativ emis la cerere de către o autoritate fiscală prin care aceasta agrează în avans o modalitate de stabilire a prețurilor de transfer pentru o perioadă de până la 5 ani. Dacă în această perioadă contribuabilul respectă modalitatea de stabilire a prețurilor agreată de autoritatea fiscală, aceasta din urmă nu va mai avea dreptul de a controla respectivele tranzacții.
Printre avantajele pentru care companiile multinaționale investesc resurse în vederea obținerii unor astfel de acorduri se numără: evitarea controalelor fiscale pentru tranzacțiile acoperite de acordurile de preț în avans, evitarea dublei impuneri, eliminarea potențialelor ajustări de prețuri de transfer și eliminarea costurilor cu pregătirea documentației de prețuri de transfer aferente tranzacțiilor acoperite de acord.
Având în vedere aceste beneficii, în ultimii ani companiile multinaționale au început să aplice din ce în ce mai mult pentru obținerea unor astfel de acorduri chiar dacă perioada de obținere și costurile asociate sunt semnificative.
Implicarea unor persoane cu specializare exclusivă în prețuri de transfer
Atunci când inspecțiile de prețuri de transfer nu erau atât de populare precum sunt în ultimii ani și autoritățile nu aveau gradul de sofisticare din prezent, exista tentația ca analizele de prețuri de transfer să fie făcute superficial de către contribuabili însăși sau lucrând cu consultanți care nu aveau specializare exclusivă în prețuri de transfer.
În prezent, având în vedere pe de o parte sofisticarea autorităților fiscale în realizarea de inspecții fiscale de prețuri de transfer iar pe de altă parte numărul în creștere de litigii apărute între contribuabili și autoritățile fiscale, contribuabilii au început să conștientizeze cât de importantă este această arie și fie își angajează specialiști dedicați care au cunoștințe avansate de prețuri de transfer fie își aleg cu atenție consultanții și se orientează către cei specializați în acest domeniu.
Pregătirea unor documentații de prețuri de transfer consecvente la nivel european
Odată cu posibilitatea schimbului de informații între autoritățile fiscale din două state membre UE diferite și promovarea activă de către Uniunea Europeană a acestui schimb de informații, devine din ce în ce mai evident că grupurile multinaționale de companii vor trebui să adopte o abordare unitară și consecventă în toate țările în care sunt prezente.
Pentru a putea face acest lucru, o parte din grupuri aleg opțiunea mai puțin invazivă prin care fiecare companie membră a grupului poate continua să-și documenteze pe cont propriu prețurile de transfer dar sub coordonarea unei singure persoane care să aibă viziunea de ansamblu iar o altă parte dintre grupuri aleg opțiunea de a lucra cu un singur consultant pentru tot grupul la nivelul Uniunii Europene, iar acesta să fie cel responsabil de pregătirea documentației pentru fiecare entitate având în același timp obiectivul de a lucra cu consultanți locali pentru asigurarea conformității cu cerințele locale ale fiecărei entități.
Concluzii
Dezbaterile asupra subiectului prețurilor de transfer au condus la creșterea gradului de sofisticare a inspecțiilor fiscale tematice și la apariția unor noi instrumente de control și analiză. Acestea au potențialul de a determina în cele din urmă o creștere a numărului de inspecții și a complexității modalităților de analiză.
În acest context, grupurile de companii multinaționale sunt puse în situația de a-și reanaliza toate tranzacțiile intra-grup și de a explora noi strategii care le pot conferi siguranța că nu vor fi implicate ulterior în litigii de prețuri de transfer.
În prezent, cea mai sigură metodă prin care companiile pot diminua riscurile de prețuri de transfer este obținerea de acorduri de preț în avans, acesta fiind singurul instrument opozabil în fața autorităților fiscale.
