hotarari instanta preturi transfer industria agricola

Article also available in / Articol disponibil și în limba: English (Engleză)

Industria agricolă – spețe de prețuri de transfer pentru care există decizii definitive emise de instanțele de judecată din România

articol publicat în 27 februarie 2019

Chiar dacă contribuția industriei agricole la Produsul Intern Brut al României este într-o continuă descreștere ca urmare a schimbărilor structurale ale modului în care funcționează economia, aceasta este încă reprezentată de un număr semnificativ de companii.

Prin urmare, este firesc ca în industria agricolă să vedem un număr mai mare de cazuri în care se deschid acțiuni în instanță împotriva rapoartelor de inspecție fiscală emise de autoritatea fiscală.

Multe dintre raționamentele și argumentele aprobate de instanțele de judecată pot fi folosite de către contribuabili care pot învăța din cele petrecute în industria lor și pot astfel construi o mai bună apărare în documentarea prețurilor de transfer sau pentru a corecta anumite aspecte în cadrul tranzacțiilor intra-grup.

În cele din urmă, în cazul în care se urmărește această abordare proactivă, contribuabilii pot evita orice fel de dispute ulterioare cu autoritățile fiscale sau orice pierderi survenite într-o acțiune în instanță.

Astfel, în cele ce urmează este prezentat un sumar al principalelor aspecte asupra cărora instanțele de judecată s-au pronunțat definitiv și irevocabil.

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de contribuabil împotriva soluției emisă anterior de Curtea de Apel Galați în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Brăila

(i) dacă pentru tranzacțiile constând în prestarea de servicii de management se anexează la dosarul prețurilor de transfer documentele prevăzute de legislație pentru a dovedi prestarea în fapt a serviciilor (contractul de consultanță, actele adiționale la contract, situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, devize și facturile fiscale), inspectorii fiscali nu au o bază legală ca să trateze ca nedeductibilă cheltuiala cu serviciile de management;

(ii) dacă contribuabilul nu poate prezenta contractele de muncă ale angajaților părții afiliate care prestează servicii de management, dovezi privind transportul și cazarea acestora, acest fapt nu poate constitui un argument decisiv care să conducă la constatarea nerealității operațiunilor;

(ii) relația de afiliere între două entități nu poate constitui o premisă pentru constatarea nerealității unor facturi de prestări de servicii de management;

(iii) în cazul aplicării metodei comparării prețurilor în cazul unor tranzacții de vânzare-cumpărare de grâu și porumb, trebuie acordată o atenție deosebită momentului de timp în care sunt desfășurate tranzacțiile, compararea unor tranzacții desfășurate la momente diferite de timp putând constitui un motiv de invalidare a analizei;

(iv) în cazul aplicării metodei comparării prețurilor, prețurile practicate de alți arendași în aceeași perioadă și în același areal prevalează asupra prețurilor medii statistice;

(v) în cazul aplicării metodei comparării prețurilor, nu se poate efectua o comparație a prețurilor normale ale bunurilor cu un preț mediu unic stabilit post-factum.

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila împotriva soluției emisă anterior de Curtea de Apel Galați în favoarea contribuabilului

(i) rezolvarea de către instanță a unei cereri de anulare a actelor administrative fiscale timp în care solicitarea a fost suspendarea executării silite, conduce la casarea sentinței și la trimiterea spre rejudecare a cauzei;

(ii) dacă rapoartele de expertiză fiscală nu sunt comunicate atât pârâtei cât și reclamantei, poate vădi nerespectarea de către instanța de fond a unor norme de procedură și a unor principii care nu pot fi acoperite printr-o soluție de fond a instanței de recurs și care în cele din urmă poate conduce la trimiterea spre rejudecare de către instanța de fond a cauzei;

Curtea de Apel București a respins recursul formulat ed către Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești împotriva soluției emisă anterior de Tribunalul Ialomița în favoarea contribuabilului

(i) în cazurile în care există comparabile interne, chiar dacă nu se poate aplica metoda comparării prețurilor, va prevala aplicarea metodei cost-plus sau a metodei prețului de revânzare față de metoda marjei nete;

(ii) trebuie avută în vedere asigurarea unei consecvențe între modalitatea de analiză a tuturor anilor din perioada analizată – inconsecvența între modalitatea de analiză de la an la an poate conduce la invalidarea analizei;

(iii) dacă se impune efectuarea de ajustări de prețuri de transfer în procedura de ajustare / estimare aplicată de către autoritatea fiscală, atunci aceste ajustări se vor face luând în calcul media artimetică a trei comparabile, în caz contrar existând riscul ca aceștia să încalce normele de procedură.

Curtea de Apel București a respins recursul formulat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița împotriva soluției emisă anterior de Tribunalul Ialomița în favoarea contribuabilului

(i) în cazul în care autoritățile fiscale efectuează ajustări de prețuri de transfer în baza unor texte legislative generice și fără a explica în detaliu modul de efectuare și baza legală a fiecărei ajustări, poate conduce la invalidarea concluziilor echipei de inspecție fiscală;

(ii) comparațiile de prețuri trebuie să țină cont de toate componentele unui preț (cost de achiziție, cost de transport, alte costuri), în caz contrar existând riscul ca analiza să fie invalidată în instanță (e.g. trebuie comparate prețuri ale unor produse care sunt livrate în aceeași locație);

(iii) comparația unor prețuri aplicate în relație cu părți afiliate cu prețuri aplicate în relație cu părți independente trebuie să țină cont de volumele vândute către părți afiliate și respectiv către părți independente, în caz contrar analiza putând fi declarată irelevantă.

Curtea de Apel Galați a admis recursul formulat de către contribuabilul împotriva soluției emisă anterior de Tribunalul Vrancea în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Vrancea

(i) pentru împrumuturile contractate de la o persoană afiliată pentru achiziția de utilaje agricole și care sunt convertite ulterior în capital, dobânzile sunt deductibile până la momentul conversiei chiar dacă în contractul de împrumut nu există clauză de conversie;

(ii) conversia în capital social a unor împrumuturi primite de la compania mamă nu este condiționată de preexistența unei astfel de clauze în contractul inițial de împrumut;

(iii) este acceptabilă compararea prețurilor din tranzacții intra-grup cu prețuri din oferte primite de la terți pentru servicii similare cu serviciile de management primite de contribuabil de la terți;

(ii) instanța de fond ar trebui să precizeze motivele pentru care ignoră o expertiză judiciară care răspunde în mod clar, temeinic și documentat la toate obiectivele fixate de aceasta, în caz contrar existând riscul ca recursul formulat de contribuabil să fie acceptat.

Curtea de Apel Craiova a respins recursul formulat de contribuabil împotriva soluției emisă anterior de Tribunalul Dolj în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Craiova

(i) depunerea unui dosar de prețuri de transfer care nu respectă prevederile legislative, dă dreptul organului de inspecție fiscală să facă o analiză proprie;

(ii) efectuarea de comparații cu societăți cu active și / sau venituri mai mici aferente producției de sorg și grâu, poate conduce la respingerea studiului de comparabilitate atât de către autoritățile fiscale cât și în instanță.

Curtea de Apel București a respins recursul formulat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice București împotriva soluției emisă anterior de Tribunalul București – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în favoarea contribuabilului

(i) atunci când organul fiscal efectuează ajustări de prețuri de transfer ignorând cele prezentate în cadrul dosarului prețurilor de transfer de către contribuabil și fără a aduce argumente valide care să fi permis acestuia îndepărtarea de la metoda folosită de contribuabil în demonstrarea respectării principiului valorii de piață, există riscul ca instanțele de judecată să invalideze orice analize și acte emise de autoritatea fiscală;

(ii) legislația locală nu menționează specific ce indicatori de profitabilitate trebuie folosiți în aplicarea metodelor de prețuri de transfer în funcție de tipul de activitate, motiv pentru care contribuabilul poate alege indicatorul pe care îl consideră potrivit; cu toate acestea, trebuie ținut cont ca opțiunea să fie fundamentată economic și de asemenea trebuie ținut cont de indicatorii prezentați în Liniile Directoare OECD și anume rentabilitatea activelor, rentabilitatea vânzărilor și rentabilitatea costurilor;

(iii) indicatorii de profitabilitate se calculează la nivel de exploatare fără luarea în seamă a rezultatului financiar, mai ales dacă studiul de comparabilitate este efectuat la nivel de Uniunea Europeană (companiile din UE nu își asumă riscul de schimb valutar și prin urmare, o comparație care să țină cont și de rezultatul financiar nu ar fi echitabilă);

(iv) diferențele de curs valutar nu influențează prețul de achiziție și nu pot facilita mutarea de profituri, fiind declanșate de evenimente independente de relația comercială dintre părțile afiliate;

(v) nu există o restricție legală nici în legislația din România și nici în cea a Uniunii Europene privind modul de desfășurare a comparației între rezultatele entității testate și intervalul intercuartilar, neexistând așadar nici o restricție legală de a utiliza datele pe mai mulți ani;

(vi) argumentul unei autorități de a nu folosi baza de date folosită de contribuabil și de la care poate solicita accesul, pe motiv că ”a folosit baza de date de care dispunea la acel moment”, alta decât cea folosită de contribuabil este excesiv și arbitrar;

(vii) folosirea de către echipa de inspecție a unei versiuni a bazelor de date ulterioară versiunii accesată de către contribuabil nu este acceptabilă având în vedere că bazele de date sunt actualizate periodic și este posibil ca în studiul de comparabilitate efectuat de autoritatea fiscală să fie incluse informații la care contribuabilul nu putea avea acces la momentul când a pregătit dosarul prețurilor de transfer;

(viii) dacă autoritățile fiscale nu menționează că analizele incluse în dosarul prețurilor de transfer sunt incomplete sau incorecte, se consideră acceptare tacită de către echipa de inspecție fiscală că în fapt acestea au fost acceptate de către echipa de inspecție fiscală.

Concluzie

În concluzie, după cum se poate confirma și din analiza hotărârilor definitive și irevocabile din industria agricolă, știința prețurilor de transfer este în multe situații interpretabilă, iar tratarea prevederilor Liniilor Directoare OECD ca legislație de prețuri de transfer locală contribuie și mai mult la creșterea complexității procesului de apărare.

De asemenea, putem constata că în cele mai multe cazuri din industria agricolă, contribuabilii care aleg să meargă în instanță pentru a ataca analizele autorităților fiscale ajung să câștige.

Pentru jurisprudență specializată pentru industria pe care o reprezentați, vă rugăm să nu ezitați să ne contactați pentru a solicita o ofertă.

De asemenea, dacă întâmpinați oricare dintre problemele ilustrate în acest articol și aveți nevoie de asistență pentru construirea unei apărări decisive în instanță, vă rugăm să nu ezitați să ne contactați.