Metoda comparării prețurilor: una dintre cele mai directe metode
articol publicat în 13 August 2026
Prețurile de transfer apar atunci când două sau mai multe companii afiliate fac tranzacții între ele. Una vinde, alta cumpără. Una Dintre toate metodele de prețuri de transfer, metoda comparării prețurilor pare, la prima vedere, una dintre cele mai ușor de înțeles. Logica ei este directă: dacă vrem să verificăm dacă prețul practicat între părți afiliate este la valoare de piață, căutăm un preț comparabil practicat în relația cu părți independente și îl punem alături de prețul din tranzacția controlată.
Tocmai de aici vine și forța metodei. Ea lucrează cu prețul în forma lui cea mai vizibilă. Nu pornește de la profitabilitate, ca metoda marjei nete. Pornește de la întrebarea cea mai simplă: cât s-a plătit în relația cu partea afiliată și cât s-a plătit într-o tranzacție similară cu o parte independentă?
Conform Liniilor Directoare OCDE, metodele de prețuri de transfer se împart în două categorii mari.
- Prima categorie cuprinde metodele tradiționale bazate pe tranzacție: metoda comparării prețurilor, metoda prețului de revânzare și metoda cost-plus.
- A doua categorie cuprinde metodele bazate pe analiza profitului: metoda marjei nete și metoda împărțirii profitului.
Metoda comparării prețurilor face parte din prima categorie. Asta înseamnă că ea analizează direct prețul din tranzacție. Nu se uită în primul rând la profitul final, ci la prețul practicat între părți. De aceea, atunci când poate fi aplicată corect, este privită adesea ca una dintre cele mai convingătoare metode
De ce este folosită frecvent în tranzacțiile de închiriere?
Metoda comparării prețurilor apare des în tranzacțiile de închiriere de active, cum ar fi închirierea de spații, echipamente sau autoturisme. Explicația este relativ simplă. În multe astfel de situații, partea testată închiriază bunuri similare atât către partea afiliată, cât și către părți independente.
Aici apare terenul potrivit pentru metodă. Dacă există atât tranzacții controlate, cât și tranzacții necontrolate, iar ele sunt suficient de asemănătoare, prețurile pot fi comparate direct. Cu alte cuvinte, dacă aceeași companie închiriază spații similare în condiții comparabile atât unei părți afiliate, cât și unor clienți independenți, avem un punct de plecare foarte bun pentru analiză.
Aceasta este una dintre cele mai clare situații în care metoda comparării prețurilor poate funcționa bine. Avem același tip de activ, aceeași companie care îl închiriază și, uneori, o bază de comparație internă foarte valoroasă. Tocmai de aceea, metoda este adesea asociată cu tranzacțiile de închiriere.
Ce verifică, de fapt, metoda comparării prețurilor?
Prin metoda comparării prețurilor se analizează dacă prețul practicat în tranzacția controlată este comparabil cu prețul practicat în tranzacția necontrolată. Dar această formulare, deși corectă, poate părea prea scurtă. În realitate, metoda cere mai mult decât simpla așezare a două prețuri unul lângă altul.
Ca să putem compara două prețuri, trebuie să ne asigurăm că tranzacțiile sunt suficient de similare. Contează tipul activului, durata închirierii, condițiile contractuale, piața, perioada, localizarea și alți factori care pot influența nivelul prețului. Cu cât comparabilitatea este mai bună, cu atât concluzia este mai puternică.
Aici se vede și ideea de fond a metodei: nu orice preț poate fi comparat cu orice alt preț. Metoda este directă, dar nu este simplistă. Ea cere o comparație bună, nu doar o comparație rapidă.
Avantajele metodei
Un prim avantaj al metodei comparării prețurilor este transparența. Când la nivelul părții testate există atât tranzacții controlate, cât și tranzacții necontrolate, analiza devine mai ușor de urmărit și mai ușor de explicat. Tocmai această transparență o poate face mai greu de contestat în cadrul unei inspecții fiscale.
Un al doilea avantaj ține de precizia discuției economice. Prin compararea prețului practicat în relația cu partea afiliată cu prețul practicat în relația cu părți independente, compania poate vedea mai clar dacă există riscul unei subevaluări sau al unei supraevaluări. Altfel spus, metoda ajută la identificarea unui preț care poate fi susținut ca preț de piață.
Mai există și avantajul documentării relativ clare. Fiind o metodă tranzacțională, adică o metodă care analizează direct prețul aplicat în tranzacție, explicația poate fi construită într-un mod mai accesibil. Pentru mulți cititori, aceasta este și una dintre cele mai intuitive metode: dacă două tranzacții sunt comparabile, ne uităm la preț și verificăm dacă el se menține în aceeași logică.
Ce limite are metoda comparării prețurilor?
Tocmai pentru că este directă, metoda comparării prețurilor este și mai rigidă decât alte metode. Prima dificultate apare atunci când nu există tranzacții necontrolate la nivelul părții testate. În lipsa lor, metoda devine greu de aplicat sau chiar imposibil de susținut.
A doua limită este legată de specificul tranzacțiilor. Dacă la metoda marjei nete puteam vorbi despre o aplicare mai flexibilă, aici comparația cere asemănare reală între tranzacții. Dacă tranzacțiile nu sunt suficient de comparabile, rezultatul poate fi înșelător.
Mai există și influența pieței. Prețul este sensibil la cerere și ofertă, la context economic și la condițiile concrete ale tranzacției. Din acest motiv, există situații în care o comparație aparent simplă nu reflectă, de fapt, realitatea economică. Prețul poate să difere din motive legitime, iar aceste diferențe trebuie înțelese înainte de a formula concluzia.
Studiu de caz: închirierea unui spațiu comercial
Să luăm exemplul unei companii care închiriază un spațiu comercial către partea afiliată în perioada 01.01.2022 – 31.12.2025. În același interval, compania închiriază spații comerciale similare și către părți independente. Prin urmare, există atât tranzacții controlate, cât și tranzacții necontrolate.
Acesta este exact contextul în care metoda comparării prețurilor poate fi folosită într-un mod convingător. Pentru a verifica dacă tranzacția de închiriere în relația cu partea afiliată este la valoare de piață, se compară prețul practicat în relația cu partea afiliată cu prețurile practicate în relația cu terții.
În primul rând, pentru tranzacțiile de închiriere analizate este determinat prețul practicat pentru fiecare contract încheiat cu părți independente, exprimat în EUR/mp/lună. Ulterior, aceste valori sunt utilizate pentru a determina intervalul de comparare, iar prețul practicat în relația cu partea afiliată este raportat la acest interval.
Descrierea distribuției prețurilor practicate de părțile independente se face prin trei repere statistice:
- Cuartila inferioară (Q1) reprezintă valoarea sub care se situează aproximativ 25% dintre prețurile observate și peste care se află aproximativ 75% dintre acestea. Ea marchează limita inferioară a zonei centrale a distribuției.
- Mediana (Q2) reprezintă valoarea care împarte eșantionul în două părți egale: aproximativ 50% dintre prețurile practicate sunt mai mici, iar aproximativ 50% sunt mai mari. Mediana poate fi considerată valoarea „tipică” a eșantionului, fiind mai puțin influențată de valorile extreme decât media aritmetică.
- Cuartila superioară (Q3) reprezintă valoarea sub care se situează aproximativ 75% dintre prețurile observate și peste care se află aproximativ 25% dintre acestea. Ea marchează limita superioară a zonei centrale a distribuției.
Împreună, cuartila inferioară și cuartila superioară definesc intervalul intercuartilic (Q1-Q3), care reprezintă intervalul de comparare utilizat pentru a verifica dacă prețul practicat în relația cu partea afiliată este aliniat cu prețurile practicate între părți independente. Acest interval cuprinde 50% dintre prețurile centrale ale eșantionului, eliminând influența valorilor foarte mici sau foarte mari, care ar putea distorsiona analiza.aniilor independente, eliminând influența valorilor foarte mici sau foarte mari (valorilor extreme), care ar putea distorsiona analiza.
În imaginea prezentată, pentru perioada 2022-2025, intervalul de comparare este delimitat de:
Prețul practicat în relația cu partea afiliată este de 39.78 RON/mp, valoare care se situează între cuartila inferioară (33.52) și cuartila superioară (46.92). Prin urmare, rezultatul se încadrează în intervalul intercuartilic al prețurilor practicate de părțile independente și poate fi considerat compatibil cu nivelurile observate în piață.
Este important de observat că nu este necesar ca prețul practicat de partea afiliată să coincidă cu mediana (44.18). Orice valoare situată între Q1 și Q3 este considerată, în principiu, conformă cu intervalul de piață, întrucât reflectă un nivel al prețului întâlnit în zona centrală a tranzacțiilor comparabile.
Ce merită reținut la final
Metoda comparării prețurilor este una dintre cele mai directe metode de prețuri de transfer. Tocmai de aceea, atunci când există tranzacții comparabile reale, ea poate deveni foarte puternică. Are claritate, are logică intuitivă și, de multe ori, este mai ușor de explicat decât o metodă care lucrează cu indicatori de profitabilitate.
În același timp, nu este o metodă care poate fi folosită oricând. Ea cere comparabilitate reală, nu doar asemănare generală. Cere tranzacții necontrolate relevante, condiții suficient de apropiate și o citire atentă a contextului de piață. Fără aceste elemente, forța metodei scade.
Abonare buletin informativ, dacă nu sunteți deja abonat(ă)…
ATIPIC Solutions este o companie specializată în consultanță privind preturile de transfer, cu o cultură centrată pe utilizarea automatizării în preturile de transfer, inovație și eficiență. Lucrăm cu societăți care au ales ca ERP – SAP, Oracle, Microsoft Dynamics sau Scala și suntem recunoscuți în clasamentul WorldTP / International Tax Review.
Dacă v-a plăcut acest articol, probabil că vă vor plăcea toate articolele noastre pe care le trimitem periodic direct în inbox… așa că vă oferim posibilitatea de a solicita un abonament gratuit la buletinul nostru informativ prin completarea formularului de mai jos:
