Metoda prețului de revânzare: specifică activităților de comerț
articol publicat în 13 August 2026
Conform Liniilor Directoare OCDE, metodele de prețuri de transfer se împart în două categorii mari.
- Prima categorie include metodele tradiționale bazate pe tranzacție: metoda comparării prețurilor, metoda prețului de revânzare și metoda cost-plus.
- A doua categorie include metodele bazate pe analiza profitului: metoda marjei nete și metoda împărțirii profitului.
Alături de metoda comparării prețurilor, metoda prețului de revânzare încearcă să verifice dacă relația dintre părți afiliate respectă principiul valorii de piață. Diferența este că, de data aceasta, nu mai comparăm direct prețul tranzacției, ci marja brută obținută din revânzare. Tocmai de aceea, ea este specifică activităților de comercializare și distribuție, acolo unde partea testată cumpără produse și le revinde mai departe.
Pentru cine nu lucrează zilnic cu astfel de concepte, ideea poate fi înțeleasă destul de simplu. Dacă un comerciant cumpără mărfuri și le revinde, nu este suficient să vedem doar cu cât a cumpărat sau cu cât a vândut. Uneori este mai util să vedem ce marjă brută obține din această activitate și dacă acea marjă seamănă cu marja obținută în tranzacții comparabile cu părți independente.
Ce este marja brută și de ce contează
Metoda prețului de revânzare are la bază marja brută!
Marja brută reprezintă câștigul comerciantului raportat la veniturile obținute din vânzare, exprimat procentual. Marja brută arată ce rămâne comerciantului, la nivel brut, din activitatea de revânzare.
Acest indicator este util tocmai pentru activitățile de comercializare. Când partea testată acționează ca distribuitor sau comerciant, comparația pe baza marjei brute poate spune mai mult decât o simplă comparație de preț. De aceea, metoda prețului de revânzare este specifică, în principal, zonelor de comercializare și distribuție. Aici se vede și logica metodei. Mai întâi înțelegem ce face compania. Dacă ea cumpără și revinde mărfuri, atunci ne uităm la marja obținută din această activitate. Abia apoi comparăm marja din tranzacțiile cu partea afiliată cu marja din tranzacțiile cu părți independente. Cu alte cuvinte, metoda prețului de revânzare urmărește dacă rezultatul comercial obținut în relația intragrup seamănă cu rezultatul comercial obținut în piață.
De ce metoda prețului de revânzare poate fi utilă
Un prim avantaj avut de metoda prețului de revânzare este că se poate documenta relativ clar atunci când partea testată desfășoară tranzacții atât cu partea afiliată, cât și cu părți independente. În astfel de cazuri, analiza se construiește pe baza activității proprii a comerciantului, iar acest lucru ajută mult.
Un alt aspect important este apropierea metodei de realitatea comercială. Pentru un distribuitor sau comerciant, marja brută este un indicator foarte relevant. Ea spune ceva concret despre felul în care funcționează activitatea. Din acest motiv, metoda poate fi bine ancorată în practica de zi cu zi a companiei.
În plus, metoda prețului de revânzare este specifică unei activități foarte des întâlnite: comercializarea. Tocmai această specificitate îi dă forța. Când profilul companiei se potrivește, analiza poate fi coerentă și convingătoare. Totuși, aici apare și o nuanță importantă: ceea ce este specific poate fi, în același timp, util și limitativ. O metodă potrivită pentru distribuție nu devine automat potrivită și pentru alte tipuri de tranzacții.
Ce limite trebuie urmărite cu atenție
Prima dificultate ține de identificarea tranzacțiilor necontrolate. Deși în multe situații comercianții lucrează atât cu partea afiliată, cât și cu părți independente, există și cazuri în care activitatea de comercializare se desfășoară exclusiv în relația cu partea afiliată. În asemenea situații, baza de comparație devine mai săracă sau chiar lipsește.
A doua limită este legată de reducerile comerciale și strategiile promoționale. Orice ajustare de preț poate influența direct marja brută. Dacă un comerciant acordă reduceri, face promoții sau aplică politici comerciale diferite în funcție de clienți, rezultatele analizei trebuie citite cu prudență. Altfel, există riscul să comparăm marje care par similare ca formă, dar care au în spate contexte comerciale diferite.
Mai apare și problema disponibilității informațiilor. Metoda prețului de revânzare are o logică, totuși analiza poate deveni dificilă dacă datele din contabilitatea de gestiune nu sunt suficient de bine organizate sau dacă accesul la informațiile relevante este limitat. În practică, o metodă bună pe hârtie are nevoie și de o bază de date bună în realitate.
Metoda prețului de revânzare folosită într-un caz practic
Să luăm ca exemplu un comerciant care revinde mărfuri alimentare și nealimentare în perioada 01.01.2022 – 31.12.2025. Acesta achiziționează mărfuri atât de la partea afiliată, cât și de la părți independente. Prin urmare, există atât tranzacții controlate, cât și tranzacții necontrolate.
În acest context putem aplica metoda prețului de revânzare.
În primul rând, pentru partea testată sunt calculate marjele brute obținute din revânzarea mărfurilor alimentare și nealimentare achiziționate de la partea afiliată, pentru fiecare an din perioada 01.01.2022 – 31.12.2025, precum și pentru întreaga perioadă analizată. Ulterior, fiecare dintre aceste valori este comparată cu distribuția aceluiași indicator calculat pentru un eșantion de companii independente, utilizat drept interval de comparare (interval de piață).
Pentru descrierea distribuției rezultatelor companiilor independente sunt utilizate trei repere statistice importante
- Cuartila inferioară (Q1) reprezintă valoarea sub care se situează aproximativ 25% dintre observații și peste care se află aproximativ 75% dintre acestea. Ea marchează limita inferioară a zonei centrale a distribuției.
- Mediana (Q2) reprezintă valoarea care împarte eșantionul în două părți egale: aproximativ 50% dintre companii au o marjă brută mai mică, iar aproximativ 50% au o marjă brută mai mare. Mediana poate fi considerată valoarea „tipică” a eșantionului, fiind mai puțin influențată de valorile extreme decât media aritmetică.
- Cuartila superioară (Q3) reprezintă valoarea sub care se situează aproximativ 75% dintre observații și peste care se află aproximativ 25% dintre acestea. Ea marchează limita superioară a zonei centrale a distribuției.
Împreună, cuartila inferioară și cuartila superioară definesc intervalul intercuartilic (Q1-Q3), care reprezintă intervalul de comparare utilizat pentru a verifica dacă prețul practicat în relația cu partea afiliată este aliniat cu prețurile practicate între părți independente. Acest interval cuprinde 50% dintre prețurile centrale ale eșantionului, eliminând influența valorilor foarte mici sau foarte mari, care ar putea distorsiona analiza.
Cum putem observa în imaginile de mai sus, pentru întreaga perioadă 2022-2025, marja brută obținută de partea testată este de 27,65%, valoare care se situează între cuartila inferioară (24,54%) și cuartila superioară (38,56%). Prin urmare, rezultatul se încadrează în intervalul intercuartilic al companiilor independente și poate fi considerat compatibil cu nivelurile observate în piață.
Ce merită reținut despre metoda prețului de revânzare
Metoda prețului de revânzare are multe puncte de contact cu metoda comparării prețurilor. Ambele sunt metode tranzacționale. Ambele cer atenție la comparabilitate. Ambele pot deveni foarte convingătoare atunci când datele sunt bune și activitatea părții testate este bine înțeleasă.
Totuși, metoda prețului de revânzare are propria ei logică. Ea este legată în mod special de activitățile de comercializare și distribuție și se concentrează pe marja brută, nu pe prețul direct și nici pe profitabilitatea netă. Tocmai această alegere a indicatorului o face potrivită în anumite situații și mai puțin potrivită în altele.
De aceea, înainte de aplicarea oricărei metode de prețuri de transfer, este necesară o analiză temeinică a activității părții testate. Nu alegem metoda după nume și nici după obișnuință. O alegem în funcție de tranzacție, de datele disponibile și de felul în care poate fi susținută cel mai bine comparația cu piața.
Privită astfel, metoda prețului de revânzare nu este doar o tehnică de calcul, ci o metodă care încearcă să răspundă unei întrebări economice foarte concrete: marja obținută de comerciant în relația cu partea afiliată seamănă cu marja pe care ar fi obținut-o în condiții de piață? Când răspunsul este susținut prin date și comparații bine făcute, analiza capătă greutate.
Abonare buletin informativ, dacă nu sunteți deja abonat(ă)…
ATIPIC Solutions este o companie specializată în consultanță privind preturile de transfer, cu o cultură centrată pe utilizarea automatizării în preturile de transfer, inovație și eficiență. Lucrăm cu societăți care au ales ca ERP – SAP, Oracle, Microsoft Dynamics sau Scala și suntem recunoscuți în clasamentul WorldTP / International Tax Review.
Dacă v-a plăcut acest articol, probabil că vă vor plăcea toate articolele noastre pe care le trimitem periodic direct în inbox… așa că vă oferim posibilitatea de a solicita un abonament gratuit la buletinul nostru informativ prin completarea formularului de mai jos:
